Resorbția dentară la pisici, cunoscută și sub denumirea de resorbție dentară sau leziuni odontoclastice, este o afecțiune frecventă și progresivă care afectează smalțul și dentina dinților (țesutul dur care formează majoritatea dintelui). Această problemă poate afecta atât pisicile tinere, cât și cele mai în vârstă și poate duce la pierderea dinților.
Deși o problemă predominantă la pisici, care afectează între 30% și 60% din populație, cauzele exacte ale resorbției dentare la pisici nu sunt pe deplin înțelese în ciuda cercetărilor ample. Factorii genetici, infecțiile, inflamația cronică și predispozițiile individuale pot juca un rol semnificativ în dezvoltarea acestei afecțiuni.
Se crede că o reacție inflamatorie la nivelul gingiilor și dinților poate contribui la declanșarea procesului care duce la resorbția dentară la pisici.
Cuprins
Tipuri de resorbție dentară la pisici
Există două tipuri distincte de resorbție dentară la pisici:
Resorbția coroanei
Acest tip de resorbție presupune distrugerea coroanei dentare și se manifestă adesea ca un defect vizibil pe suprafața dintelui. În aceste situații, rădăcina rămâne relativ normală, iar ligamentul parodontal este vizibil la radiografie. În unele cazuri, poate fi prezentă o fractură a coroanei, rădăcina rămânând în os.
Resorbția rădăcină
Resorbția radiculară implică leziuni la nivelul rădăcinii dintelui. Razele X dezvăluie migrarea rădăcinii în os și uneori este denumită resorbție de înlocuire a rădăcinii. Acest fenomen poate afecta structura de susținere a dintelui și poate avea consecințe asupra stabilității dentare și asupra sănătății bucale a pisicii.
Simptomele resorbției dentare la pisici
Sensibilitate la atingere. Pisicile pot prezenta o sensibilitate crescută în gură și pot reacționa negativ la atingere.
Dificultate la mâncare. Mestecarea poate deveni dureroasă, iar pisicile pot dezvolta preferințe alimentare, evitând hrana uscată sau preferând hrana moale.
Salivație excesivă. Resorbția dentară poate declanșa salivație excesivă, iar pisicile pot avea salivare.
Dinți fragili sau fracturi dentare. Dinții afectați pot deveni fragili și pot suferi fracturi, proprietarii observând fragmente de dinți în saliva pisicii.
Miros neplăcut de respirație. Infecțiile asociate cu resorbția dentară pot contribui la apariția mirosului neplăcut al respirației (halitoză).
Diagnostic și tratament
Diagnosticarea resorbției dentare la pisici necesită o examinare dentară amănunțită efectuată de un medic veterinar. Razele X pot fi folosite pentru a evalua starea dinților de sub gingii.
Legate de: De ce gura unei pisici miroase urât? Cauze și tratament.
În ceea ce privește tratamentul, depinde de stadiul afecțiunii. În stadiile incipiente, pot fi încercate tratamente conservatoare, cum ar fi îndepărtarea tartrului și aplicarea de geluri dentare.
În cazurile mai avansate, când resorbția dentară a progresat și provoacă durere și disconfort, poate fi necesară extracția dinților afectați. Îndepărtarea dinților afectați la pisici poate atenua suferința și poate îmbunătăți calitatea vieții.
