Cardiomiopatia hipertrofică (HCM) la pisici este una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate, în special la rase precum Maine Coon și Ragdoll. Cu toate acestea, multe cazuri de cardiomiopatie hipertrofică au fost raportate și la rasele de pisici Sphynx și British Shorthair.
Cel mai adesea, proprietarii descoperă că pisica lor are această boală când este prea târziu, așa cum a fost cazul pisicii noastre Ragdoll mixte de 2 ani și 6 luni, care a murit brusc.
Să explorăm ce înseamnă cardiomiopatia hipertrofică (HCM) la pisici, ce o cauzează, simptomele acesteia și cum poate fi tratată.
Cuprins
Ce este cardiomiopatia hipertrofică la pisici?
După cum se poate observa în imaginea de mai sus, în dreapta este o inimă cu pereții inimii îngroșați, ceea ce duce automat la îngustarea camerelor. În esență, ventriculul stâng nu se poate umple corespunzător cu sânge din cauza îngroșării pereților inimii.
Cauzele cardiomiopatiei hipertrofice
Cauzele exacte ale acestei boli de inima nu sunt stabilite, dar pare să aibă o componentă genetică puternică, cu o probabilitate mare de transmitere ereditară.
Rasele predispuse la cardiomiopatie hipertrofică includ pisicile Ragdoll, Norwegian Forest, Sphynx, Persian, Maine Coon și British Shorthair. Majoritatea cazurilor sunt înregistrate în rândul pisicilor Ragdoll.
Cum se manifestă? Simptome
După cum am menționat la începutul acestui articol, proprietarii nu își dau seama că pisica lor poate suferi de această boală până nu este prea târziu. Pisicile au o capacitate foarte bună de a-și ascunde problemele de sănătate. În general, dacă o pisică are o boală, va evita anumite mișcări sau acțiuni.
La pisicile care suferă de cardiomiopatie hipertrofică, simptomele pot include dispnee (respirație dificilă), toleranță redusă la efort fizic, respirație rapidă cu gura deschisă în timpul efortului moderat sau chiar paralizie/parestezie la nivelul membrelor. Paralizia membrelor este rezultatul trombilor (cheaguri de sânge) formați în inimă, care pot disloca și bloca anumite artere.
Cum să determinați dacă o pisică suferă de cardiomiopatie hipertrofică?
Cea mai fiabilă modalitate este printr-un examen medical amănunțit în care medicul veterinar va efectua teste specifice. Un ECG (electrocardiogramă) poate ajuta la identificarea anomaliilor cardiace, iar o ecocardiogramă (ecografia cardiacă) poate oferi o perspectivă imediată dacă grosimea peretelui ventricular stâng este corectă și dacă inima prezintă modificări specifice asociate cu această boală.
Îți poți da seama că ceva nu este în regulă cu pisica ta dacă observi că obosește foarte repede, pare letargică, respiră cu gura deschisă și are respirație anormal de rapidă în timpul activității moderate.
Tratamentul cardiomiopatiei hipertrofice (HCM) la pisici
Din păcate, nu există un remediu pentru cardiomiopatia hipertrofică (HCM) la pisici, ci doar terapii care vizează atenuarea simptomelor și susținerea calității vieții.
Terapia cu oxigen (o tehnică concepută pentru a compensa lipsa de oxigen din sânge) ajută foarte mult la susținerea mușchilor respiratori și la prevenirea hipoventilației (deficiența de oxigen).
Medicul veterinar va determina medicația și terapia corecte pentru această afecțiune cardiacă la pisica dumneavoastră.
Foarte important, după ce o pisică a fost diagnosticată cu această afecțiune, controalele veterinare regulate sunt esențiale, iar pisica trebuie ferită de efort. Timpul de joacă cu alte pisici poate fi fatal pentru pisicile cu HCM.
