Panleucopenie sau parvovirus felin (FPV). Simptome și tratament

Panleucopenia sau parvovirusul felin (FPV) este o boală virală extrem de contagioasă care afectează pisicile. Este cauzată de parvovirusul felin, care este foarte rezistent și poate supraviețui în mediu pentru o perioadă lungă de timp. Virusul afectează în primul rând sistemele gastrointestinale și hematopoietice ale pisicilor.

Ce este panleucopenia sau parvovirusul felin (FPV) și care sunt simptomele?

Panleucopenia sau parvovirusul felin (FPV) este o boală infecțioasă severă, foarte contagioasă, care afectează pisicile. Acesta vizează în primul rând celulele albe din sânge și invadează rapid sistemele digestive, nervoase și limfatice ale animalului.

Această boală se manifestă foarte agresiv la pisoi sau pisici tinere care sunt încă în stadiul de dezvoltare. Celulele care se replic rapid sunt ținta principală a parvovirusului felin. Prin urmare, la felinele cu creștere rapidă, virusul are posibilitatea de a ataca un număr mare de celule din diferite țesuturi și organe.

Este posibil ca o pisică matură care contractă acest virus să fie asimptomatică, iar parvovirusul poate să nu se manifeste deloc.

Virusul are o perioadă de incubație de 3-4 zile, iar debutul său este agresiv. Prin urmare, atunci când observați primele semne (de obicei diaree cu sânge), virusul este deja stabilit și a invadat organismul.

Debutul implică adesea febră (40-41 grade Celsius), vărsături, diaree, letargie și pierderea poftei de mâncare. Aceste simptome sunt adesea confundate cu otrăvire.

Alte simptome care ar trebui să fie un motiv de îngrijorare includ apatia și letargia, indiferența față de împrejurimile lor, capul sprijinit pe labe, defecare frecventă, urât mirositoare (de până la 25 de ori pe zi), abdomen sensibil și dureros, plâns, dificultăți de mers, excesiv sete și, în cazuri severe, dezvoltarea conjunctivitei, paralizia membrelor și pierderea elasticității pielii.

Cum se transmite parvovirusul felin?

Panleucopenia sau parvovirusul felin (FPV) se transmite rapid prin contact oral între pisici sau prin contact cu fecalele sau saliva altei pisici. În plus, proprietarii pot aduce virusul în casele lor purtându-l pe haine sau încălțăminte. Pisicile cu vârsta sub 5 luni sunt cei mai afectați, iar virusul poate persista până la un an după ce o pisică a fost infectată. Rata de supraviețuire a acestui virus este de 50%.

Virusul este rezistent și se poate ascunde în covoare, mobilier și podele din lemn de esență tare, dar poate fi distrus cu substanțe pe bază de înălbitor.

Din păcate, 95% dintre pisicile afectate mor în 3-4 zile dacă simptomele sunt neglijate.

Tratament pentru parvovirusul felin și vaccinare

Din prima zi când se observă simptomele, se recomandă consultarea unui medic veterinar. Diagnosticul poate fi stabilit printr-un test rapid (ELISA) care numără globulele albe.

Odată ce virusul este detectat, pisica trebuie izolată de alte pisici, zona trebuie curățată și toate articolele cu care a intrat în contact trebuie aruncate și înlocuite cu altele noi.

Tratamentul se efectuează de preferință într-un cadru spitalicesc, astfel încât pisica trebuie spitalizată pe toată perioada recomandată de medicul veterinar.

Tratamentul este destul de agresiv și implică fluidoterapia intravenoasă, antibiotice, glucoză, vitamine, electroliți și, ocazional, transfuzii de sânge.

Dacă pisica supraviețuiește, asigurați-vă că dezinfectați temeinic zona de locuit. Daca ai alte pisici, izoleaza-le de cea bolnava si scalda pisica adusa inapoi de la spital.

Pisica trebuie ținută într-o cameră liniștită și caldă câteva zile după tratament și poate primi ceai de mușețel sau de mentă. Urmați întocmai dieta și tratamentul prescris de medicul veterinar.

Odată tratată și salvată, pisica va deveni imună pentru tot restul vieții.

Legate de: Cardiomiopatia hipertrofică la pisici - Simptome și tratament

Concluzie

În concluzie, este esențial să înțelegem severitatea panleucopeniei sau a parvovirusului felin (FPV) și consecințele sale potențiale pentru pisici. Diagnosticul precoce și intervenția veterinară imediată sunt esențiale atunci când se confruntă cu Panleucopenia sau Parvovirusul felin pentru a îmbunătăți șansele de supraviețuire și de recuperare. Această boală mortală și foarte contagioasă necesită izolare strictă, spitalizare și o abordare agresivă a tratamentului. Dând prioritate sănătății și bunăstării însoțitorilor tăi feline și căutând asistență medicală promptă, puteți gestiona eficient amenințarea panleucopeniei sau a parvovirusului felin.

Ce este panleucopenia felină (FPV)?

Panleucopenia felină (FPV) este o boală virală severă și foarte contagioasă care afectează pisicile. Este cauzată de parvovirusul felin și poate afecta sistemele gastrointestinale și hematopoietice ale pisicilor.

Cum se transmite panleucopenia felină?

Boala se transmite prin contact direct între pisici sau prin expunerea la fecalele sau saliva unei pisici infectate. Oamenii pot, de asemenea, să poarte virusul în casele lor, pe îmbrăcăminte sau pantofi.

Care sunt simptomele panleucopeniei feline?

Simptomele includ febră, vărsături, diaree cu sânge, letargie, pierderea poftei de mâncare, dureri abdominale și, în unele cazuri, conjunctivită, paralizie și dificultăți de mișcare.

Cum se tratează panleucopenia felină?

Tratamentul implică adesea spitalizare, fluidoterapia intravenoasă, antibiotice, glucoză, vitamine și electroliți. Transfuziile de sânge pot fi necesare în cazuri rare.

Cum poate fi prevenită panleucopenia felină?

Prevenirea include vaccinarea regulată a pisicilor împotriva parvovirusului felin. Menținerea unei igiene bune și evitarea contactului cu pisici necunoscute sau infectate poate reduce, de asemenea, riscul de transmitere a virusului.